Deja am punctat 3 curse si nu v-am povestit cum a fost, asa ca m-am gandit sa o fac acum.
Ca si anul trecut, pentru mine si colegii mei, sezonul a inceput cu Maratonul Probikers de la Oradea.
In acest sezon Maratonul Probikers se prezenta cu alt traseu, tot pe aceleasi dealuri si prin aceleasi paduri, dar modificat. Am ajuns la Ineu de sambata, iar dupa o mica bataie de cap cu cazarea, am reusit sa facem o recunoastere partiala a traseului scurt, finalizand chiar inainte sa ne prinda intunericul. Am ramas placut impresionati de starea traseului.
Tura de Noapte urma sa ia locul la start cu Ovidiu si Stef la tura scurta de 44km, eu la tura lunga de 75 km si Dan Boldi la ciclocross, aceasta categorie fiind o alta noutate pentru Maratonul Probikers.
Obiectivele mele erau sa termin cu bine cursa, scopul fiind acela de verificare inainte de Maratonul Fagetului. De asemenea, veneam cu modificari majore la bicicleta si totul trebuia testat si in conditii de concurs. Dar oricat de linistita ai vrea sa fie cursa, emotiile de la start sunt inerente.
Mai putin intalnit la concursurile de mountain-bike, startul urma sa se dea pe un aerodrom, si decalat, tura lunga separat de celelalte categorii de concurs.
Ne-am aliniat precum luptatorii inaintea unei batalii si am asteptat startul, care a avut loc la ora stabilita, fara nici o intarziere. Imi place ca incep sa am parte de asta la tot mai multe concursuri pe la noi, si scapam de tot mai multe din micile obiceiuri proaste.
Am reusit sa stau in fata plutonului, si am decis sa incerc sa pastrez ritmul cu “cei buni” atata timp cat mi comod ca si ritm.
Imediat ce am atacat dealurile, inca domoale, plutonul din fata s-a impartit in doua, eu am ramas in al doilea, alaturi de Miron Elisei.
Desi pe Eli il cunosc personal abia din 2014, primul sezon la modul serios pentru mine, am ajuns rapid sa il respect pentru calitatile lui, atat ca rider, cat si ca om.
Nu am avut niciodata insa ocazia sa merg alaturi de el, acum aveam ocazia, aparent si resursele, sa o fac.
Aflat in roata lui, am decis sa incerc sa stau alaturi de el atat cat voi putea, fara sa-mi fac mie rau, in ceea ce priveste resursele pentru a duce la capat cu bine cursa.
Concursul se transformase, pentru moment, din tura de verificare pentru Faget, in cursa de antrenament pentru Prima Evadare.
Totul a decurs “fara probleme”, ritmul meu a fost de la sustinut inspre maxim, nu au existat momente de respiro. Maxim la deal, maxim pe plat, maxim la vale.
Am continuat asa pana la km 15, mai exact prima urcare serioasa, cand am considerat ca ar fi o prostie sa incerc sa ma tin dupa Eli. Mi-am vazut mai departe de cursa mea, revenind la ritmul de antrenament.
De aici nu ar fi prea multe de povestit, am parcurs toti kilometrii pana la finish de unul singur, fara sa mai ajung pe cineva, sau sa fiu ajuns de altii.
Rezultatul meu: un loc 8 la general si 4 la categorie, dupa Madaras, Olar si Eli.
Stef a terminat pe 30, Ovi pe 32, la categorie.
Desi a avut unele probleme tehnice, Dan Boldi a reusit sa urce bufnita pe podium, terminand pe locul 3 la categoria Ciclocros.
Cam asta a fost, cu siguranta vom reveni si la anul cu placere, la Probikers Maraton.
