Primul concurs pe anul 2014 din calendarul TDN urma sa fie maratonul de la Oradea (13 aprilie).
Am hotarat sa mergem la acest maraton pentru a ne testa forma inainte de Maratonul Fagetului, un concurs foarte important pentru noi. Pentru mine, 2014 insemna multe schimbari, bicicleta noua, mai performanta, mai usoara, 29-er in comparatie cu 26-er folosit in sezonul 2013, asa ca nu stiam la ce sa ma astept exact, stiam doar ce imi doresc, o clasare cat mai buna in categorie si in clasamentul general.
Avand in vedere ca este prima data cand participam la acest maraton am decis sa facem deplasarea cu o zi inainte, de dimineata, pentru a face o plimbare lejera pe traseul de concurs si a ne familiariza. Nu stiam cat de bine si cum va fi marcat traseul pentru concurs si am considerat ca o recunoastere prealabila a traseului ar fi utila. In concurs, urma sa parcurgem de 2 ori o bucla de aproximativ 36.5 km, in mare parte drumuri forestiere, carari prin padure, dar si portiuni de sosea.
Astfel in jurul amiezei am pornit impreuna cu Stef, Iuli si Alex pe traseu, pe fete le-am lasat la pensiune ca sa fie 100% pregatite pentru ziua de concurs.
Am gasit traseul marcat pe jumatate si ne-a cam pus pe ganduri in ceea ce priveste realizarea marcajelor necesare, avand in vedere ca se scursese deja jumatate de zi. Am constatat ca avem de a face cu un traseu de viteza, fara portiuni dificile, fara catarari dificile, fara coborari periculoase. In timp ce kilometrii se scurgeau incepeau calculele. Unde ne alimentam, unde oprim sa facem refill la bidon, unde aia, unde cealalta. Colegii se bucurau oarecum de faptul ca e un traseu usor, eu continuam sa sustin ca un traseu usor este usor pentru toata lumea, deci ma asteptam la un concurs greu.
Pentru mine, dar si pentru colegi, urma sa fie prima participare la un maraton pe traseul lung, participarile anterioare au fost in intervalul 30-50 km, asa ca nu prea stiam, cel putin eu, la ce sa ma astept. Fiind totusi vorba de un traseu cu doar 1200 m diferenta de nivel, m-am gandit sa-l asociez cu un traseu de 50 km din cele pe care am mai concurat.
Din nefericire, pe una din coborarile in viteza am prins o trasa nu tocmai potrivita din care nu am reusit sa ies la timp pentru a evita o groapa si a rezultat un incident din urma caruia saua mea a devenit ne-utilizabila mai departe. A urmat un traseu chinuit de mers 10km in pedale pana la pensiune, apoi o fuga cu masina pana in Oradea pentru a cauta o sa de schimb. Din fericire, am reusit sa gasesc o sa suficient de ok si care a fost montata in dimineata urmatoare.
Este ora 9:40 si pornim spre start. Atat sedinta tehnica cat si startul a fost decalate cu aprox. 20 min, fapt ce nu pot sa spun ca m-a bucurat. Totusi ma simteam foarte optimist la linia de start, in ciuda ghinioanelor avute in zilele anterioare cand a trebuit sa rezolv o incompatibilitate intre suportul de masina pentru transportul bicicletei si bicicleta, saua defecta, oboseala acumulata prin lipsa odihnei suficiente, eram hotarat sa dau tot ce pot si sa imi fac cursa mea asa cum pot eu mai bine.
Incepe numaratoarea inversa, iar in capul meu suna piesa AC/DC – tnt…”Cause I’m T.N.T., I’m dynamite” … Pornim! La start am fost pozitionat undeva in spatele plutonului principal, spre coada, asa ca urma sa am ceva de recuperat. Strategia mea a fost sa fac primul tur cat pot de bine, dar in acelasi timp sa rezerv cat mai multe resurse pentru turul 2. Dupa o portiune scurta de plat urma o urcare de aproximativ 1.5 km. Imediat dupa ce am intrat in ritmul meu normal de mers am inceput sa recuperez pozitii dupa pozitii inca in varf nu mai aveam pe nimeni in fata, grupul fruntas castigase ceva teren fata de restul plutonului.
A urmat o coborare dupa care iarasi o portiune scurta de plat pe un drum de tara, apoi intrarea pe sosea unde urma o urcare de aproximativ 2 km. Aflat la baza urcarii, am putut sa vad unde ma aflu fata de grupul fruntas si cati sunt in fata mea. Am estimat ca ar fi cam 12-15 rideri cu un avans de aproximativ 1 km. M-am uitat in spate, am vazut 2 rideri venind dupa mine, m-am linistit si am intrat in starea de “fa-ti treaba”. Era kilometrul 5 al cursei. Incepand de aici, nu ar fi prea multe de povestit deoarece am avut o cursa mai mult solitara, undeva pe la km 12-15 am mai ajuns din urma 1 rider, iar altul m-a ajuns din urma. Cei doi, Simu Sorin si Farkas Attila, au mers impreuna, iar eu m-am tinut dupa ei la o distanta de aproximativ 10-30 m tot restul primului tur. Strategia mea consta in a opri doar la km 32 si apoi la km 52 pentru a face refill la bidon. La kilometrul 20 ciclocomputerul a incetat sa mai functioneze, fapt ce mi-a creat o oarecare stare de nervi care mi-a trecut 3 km mai tarziu. Am mers pana la finalul primului tur fara a sti la ce km ma aflu.
Ajunsi la final de prim tur, dupa 36 km, opresc pentru a face refil la bidon, cei doi din fata mea continua, de aici nu i-am mai vazut. Am pierdut 2-3 minute, dar macar mi-am repus in functiune ciclocomputerul si am pornit. A urmat din nou cursa solitara de aproximativ 15 km, dupa care am fost ajuns de Kovacs Zsolt cu care am mers pana la km 30 cand urma sa intram iarasi pe o portiune de sosea. Pana aici am mers cat am simtit ca pot, nu am incercat sa ma desprind de Zsolt desi pe unele urcari l-am vazut putin mai obosit, deoarece doream sa mai las energie pentru sprintul final. Ajuns pe sosea, adica in elementul meu, nu m-a deranjat foarte tare faptul ca duc trena si am cautat sa duc un ritm cat mai bun pana spre varf stiind ca acolo este “gata”. Spre finalul urcarii am mai ajuns si depasit un rider si spre surprinderea mea, pentru prima data in ultimii 32 km il vad din nou in fata, la aproximativ 50-60 m, pe Farkas Attila. Mentin ritmul pe urcare, la 20 m de varf ma uit in spate, pe Zsolt il pierdusem de ceva vreme, continui, din varf iesim de pe sosea pe o portiune de plat pe creasta, cu vant din fata. Din pacate pentru mine, Farkas Attila parea sa aiba un ritm foarte bun, fara sanse pentru mine sa-l ajung, cei din spate nu pareau sa se apropie, asa ca m-am multumit sa imi tin ritmul si sa ajung cu bine la finish, ceea ce s-a si intamplat 3 km mai tarziu.
Am terminat traseul de 73.6 km cu timpul de 3:09.33, pe locul 7 in categorie. Nu am sa ascund faptul ca imi doream o clasare in primii 5, insa pe de alta parte, este un rezultat bun pentru mine si un timp cu 10 minute mai bun decat asteptarile pe care le aveam inainte de start.
Si ceilalti colegi din club au reusit clasari bune, in special fetele, aflate la primul lor concurs, Ioana a reusit un loc 6, iar Adriana un loc 7, in categoriile lor.
La baieti, Alex a reusit sa ajunga cu bine la finish cu un timp de 3:36:48 in ciuda ruperii cablului la schimbatorul de foi si a unei cazaturi la final, iar John a reusit si el un timp bun la categoria lui, unde a avut o concurenta puternica in special din partea maghiarilor. Iuli si Igor nu au avut o zi buna, ambii au avut probleme cauzate de crampe, pentru ei a fost o experienta din care au mai invatat cateva lucruri. Rares a terminat si el bine primul lui concurs direct la traseul lung, iar daca s-ar fi dat un premiu pentru cel care bea cea mai mica cantitate de lichide cu siguranta ar fi castigat detasat, deci si pentru el o experienta din care speram sa invete. Stef a prins o raceala in dimineata concursului si pentru a nu face abandon s-a mutat la race si s-a multumit sa mearga in spatele fetelor pe post de asistenta tehnica in caz de nevoie.
Una peste alta, o deplasare foarte faina impreuna cu Tura de Noapte.
Ne vedem la Maratonul Fagetului !
